Definita cuvantului înger
îngér (î́ngeri), s. m. – 1. Ființă spirituală, cu aripi, mediator între creștini și Dumnezeu. – 2. Garoafă (Dianthus barbatus). – 3. Caracter, fel de a fi, soi. – Mr., megl. ángil. Lat. angelus (Pușcariu 851; Candrea-Dens., 859; REW 458a; DAR), cf. alb. engel, it. angelo, prov., cat., sp. angel, fr. ange, port. anjo. Ultimul sens se explică prin creația populară că firea fiecăruia depinde de îngerul său păzitor. În mr. și megl., direct din ngr. ἀγγελος. – Der. îngerea, s. f. (plantă, Selinum carvifolia); îngeresc, adj. (angelic); îngerește, adv. (în chip angelic, divin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu înger
NUCIFÉR, -Ă adj. (despre plante) care produce nuci. (< fr. nucifère) Vezi definitia »
NICTEMÉR s. n. interval de 24 de ore (o zi și o noapte), unitate fiziologică cuprinzând, pentru om și animale, o perioadă de ritmuri biologice. (< fr. nycthémère) Vezi definitia »
PLÉNER s.n. Rocă, calcar sau marnă de culoare deschisă și separată în plăci subțiri, aparținând cretacicului. [Et. incertă]. Vezi definitia »
PICÁMER s.n. v. pichamăr. Vezi definitia »
MANUFACTURIÉR, -Ă, manufacturieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care ține de manufactură, privitor la manufactură, producător de manufactură. 2. (Astăzi rar) Patron al unei manufacturi (2), lucrător într-o întreprindere de manufactură. [Pr.: -ri-er] – Din fr. manufacturier. Vezi definitia »