SULTANÍN, -Ă, sultanini, -e, adj., subst. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai bună calitate, de soi. 2. S. f. Soi de viță de vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. Veche monedă turcească de aur. – Din tc. sültani, fr. sultanine. Vezi definitia »

BOIVIN [buavẽ], André (1895-1949), medic și chimist francez. Prof. univ. la București (1928-1936). Contribuții la studiul microchimiei bacteriilor și a factorilor antigenici bacterieni. M. coresp. al Acad. Române (1947). Vezi definitia »

zăitín (reg.) (zăi-; s. n., (sorturi) pl. zăitínuri Vezi definitia »

ARTIN, Emil (1898-1962), matematician german. Prof. univ. la Hamburg și Princeton. Lucrări de algebră comutativă și de teoria numerelor. Vezi definitia »

CISALPÍN, -Ă adj. Aflat dincoace de Alpi (din punctul de vedere al romanilor și italienilor); în nordul Italiei. [Cf. lat. cisalpinus, fr. cisalpin, it. cisalpino]. Vezi definitia »