TURTÍȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoara. – Turtă + suf. -iță. Vezi definitia »

ANTRETOÁZĂ s. f. piesă de lemn, de fier etc. așezată transversal între alte piese. (< fr. entretoise) Vezi definitia »

VELORÍCȘĂ s. f. (în Extremul Orient) ricșă trasă de un biciclist. (< velo/ciped/ + ricșă) Vezi definitia »

RICÍNĂ, ricine, s. f. 1. Toxină vegetală care se găsește în semințele de ricin și care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. 2. (Pop.) Ulei de ricin. – Ricin + suf. -ă. Vezi definitia »

spogîrniceálă (-éli), s. f. – (Înv.) Cataramă. Origine necunoscută. Cf. sponcă. Vezi definitia »