năstrăpiátră adj. f. (reg.; în sintagme) V. năstrăpátă. Vezi definitia »

VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence. Vezi definitia »

COLECTÍVĂ s. f. v. colectiv (2) [în DN]. Vezi definitia »

BARABÚȘCĂ, barabuște, s. f. (Reg.) Cartof. – Baraboi + suf. -ușcă. Vezi definitia »

tăfărágă, tăfărắgi, s.f. (reg.) 1. brânză de vacă. 2. mâncare proastă. Vezi definitia »