URBÁRIU, urbarii, s. n. (Înv.) Registru oficial în care erau trecute proprietățile funciare; carte funciară. – Din germ. Urbarium. Vezi definitia »

BACIU, com. în jud. Cluj; 7.097 loc. (1991). Expl. de calcare. Stație de c. f. Vezi definitia »

Teritoriu provenit dintr-o uniune de obști. Vezi definitia »

ABAGÍU, abagii s.m. (reg., înv.) 1. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei; abager 2. Persoană care lucrează haine de aba Vezi definitia »

IÓNIU s. n. element radioactiv, izotop al toriului. (< germ. Ionium, fr. ionium) Vezi definitia »