Definita cuvantului însura
însurá (însór, însurát), vb. – A se căsători, a se lega prin căsătorie un bărbat cu o femeie. – Mr. nsor, megl. (a)nsor, (a)nsurari, istr. ănsor. Lat. uxorāri (Cipariu, Elemente, 72; Otto, Rom. Forsch., VI, 427; Philippide, Principii, 108; Pușcariu 874; Candrea-Dens., 870; REW 9107; DAR), cf. calabr. nzurare. Cuvînt comun (ALR, I, 251), indică numai din punctul de vedere al bărbatului căsătoria, cf. mărita. – Der. însurător, adj. (de însurat); însurat, s. n. (căsătorie); însurătoare, s. f. (căsătorie); însurăciune, s. f. (înv., căsătorie); însurățel, s. m. (persoană căsătorită de curînd); dessura, vb. (rar, a divorța, a se despărți).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu însura
ÎNTĂRÁ vb. I. v. întărâta. Vezi definitia »
CER(A)-, -CÉR elem. cherat(o)-. Vezi definitia »
ONDÁTRA s. f. bizam. (< fr., lat. ondatra) Vezi definitia »
RECONSIDERÁ vb. I. tr. A interpreta dintr-un punct de vedere nou, științific (un autor, o operă, un eveniment). [P.i. reconsíder. / < fr. reconsidérer]. Vezi definitia »
CIULEÁNDRA, s. f. art. Numele unui dans popular din Muntenia, cu ritm progresiv accelerat; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec. Vezi definitia »