Definita cuvantului întărîta
întărîtá (întărâtát, întărâtát), vb. – A ațîța, a zădări, a incita, a îmboldi. – Var. întărta. Lat. interritāre, păstrat într-o glosă din sec. VIII, de la irritare contaminat cu territāre „a speria” (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 419; Pușcariu 879; Candrea-Dens., 872; REW 4491), cf. napol. nderreta, v. fr. (en)tarier, prov. torridá. – Der. întărîtător, adj. (iritant, provocator); întărîtăcios, adj. (care provoacă din plăcere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu întărîta
RETRACTÁ vb. I. tr. A retrage (o afirmație, un cuvânt etc.); a se lepăda de o faptă, de o atitudine. ♦ refl. (Despre mușchi, tegumente etc.) A se strânge, a se zgârci. ♦ (Despre corpuri) A se contracta. [< fr. rétracter, cf. lat. retractum < retrahere – a retrage]. Vezi definitia »
PRENOTÁ vb. tr. a înscrie dinainte pe cineva într-un registru, pe o listă. (< germ. pränotieren) Vezi definitia »
SCUAMÁTA s.f. (Ant.; mil.) Cuirasă făcută din mici bucăți metalice îmbinate ca solzii de pește. [Pron. scu-a-. / < lat. squamata]. Vezi definitia »
PREGUSTÁ vb. tr. a gusta o băutură, o mâncare înainte de a fi consumată. (< lat. praegustare) Vezi definitia »
TA interj. (Repetat) Exclamație care imită vorbăria multă și inutilă a cuiva, exprimând în același timp nerăbdarea interlocutorului. – Onomatopee. Vezi definitia »