REZONÁNȚĂ s. f. 1. fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau încăperi de a întări și prelungi sunetele. ♦ cutie de ~ = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde. 2. creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit căreia structura reală a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de mișcare oscilatorie a electronilor de valență. 4. (fig.) ecou, rezultat, răsunet. 5. (lingv.) timbru (II). (< fr. résonance) Vezi definitia »

RUÁDĂ s. f. mișcare inversă a cabrării calului, în ridicarea trenului posterior de la sol, animalul executând o azvârlire, sprijinindu-se pe trenul anterior. (< fr. ruade) Vezi definitia »

MACROCLÍMĂ s.f. Climat al unei regiuni mai întinse. [< germ. Makroklima, cf. gr. makros – mare, klima – climă]. Vezi definitia »

MUSCÚLĂ s. f. mașină de război care facilita apropierea de ziduri, protejând totodată de săgeți, de pietre etc. (< fr. muscule) Vezi definitia »

INCLINOGRÁMĂ s. f. 1. grafic prezentând orizontal poziția unei găuri de sondă. 2. grafic pentru determinarea poziției ce trebuie să o aibă turbina de foraj. (< engl. inclinogram) Vezi definitia »