PĂTIMÁȘ, -Ă, pătimași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ◊ (Adverbial) Vorbește pătimaș. 2. (Înv. și reg.) Bolnav, suferind. – Patimă + suf. -aș. Vezi definitia »

BĂTĂUȘ abrașan, anasin, arzoi, arzuliu, caftangiu, carditor, cârâitor, chesăgiu, ciumeg, ciumete, goldan, haidamac, haidău, lămuritor, machior, mardeiaș, mardoi, masor, pălitor, scalpete, smardoi, trosnitor, trosnitorinc. Vezi definitia »

VECINÁȘ, -Ă, vecinași, -e, s. m. și f. (Rar) Vecinel. – Din vecin + suf. -aș. Vezi definitia »

CORDÍȘ adv. (Reg.) Pieziș. – Coardă + suf. -iș. Vezi definitia »

CLOCOTÍȘ², clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș. Vezi definitia »