FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură. Vezi definitia »

NITRÚRĂ s.f. Combinație a azotului cu un metal; azotură. [< fr. nitrure]. Vezi definitia »

TRESĂRITÚRĂ, tresărituri, s. f. (Rar) Tresărire. – Tresări + suf. -tură. Vezi definitia »

TOHÁRICĂ adj. (În sintagma) Limba toharică = limbă indo-europeană vorbită în antichitate în Asia Centrală și cunoscută din texte aparținând sec. V-VII, scrise cu alfabet hindus. – Cf. fr. tokharien. Vezi definitia »

HELOFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care trăiește cu partea inferioară în apă sau în nămol. [< fr. hélophyte]. Vezi definitia »