Definita cuvantului întort
întórt (întoártă), adj. – 1. Strîmb, răsucit. – 2. Încăpățînat, îndărătnic. Lat. intortum, de la intorquĕre (Pușcariu 888; Tiktin; DAR), cf. întoarce. – Der. întortochia, vb. (a încurca; a face ocoluri) cu un suf. neclar care pare de origine expresivă (după Pușcariu 889; Pușcariu, Dacor., VII, 478 și DAR, din lat. *intorticŭlāre, ca fr. entortiller, sp. entortijar; după Tiktin, mai puțin probabil, de la var. puțin folosită întortoca, prin intermediul prez. întortochez); întortochetură, s. f. (labirint, ocoliș).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu întort
DISCONFÓRT s. n. 1. lipsă de confort. ◊ stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție. 2. (biol.) tulburare a stării normale a unui organism, cauzată de diverși factori de mediu. (< engl. discomfort) Vezi definitia »
curt, -ă, curți, -te, adj. (reg.) scurt de coadă, berc, ciumpav, ciopârtac, retezat, ciont. Vezi definitia »
cert (cértă), adj. – Sigur, neîndoios. Lat. certus (sec. XIX). – Der. (din fr.) certifica, vb.; certificat, s. n.; certificator, adj.; certitudine, s. f.; incertitudine, s. f. Vezi definitia »
INCÉRT, -Ă adj. Nesigur, îndoielnic. [Cf. lat. incertus]. Vezi definitia »
avórt (avórturi), s. n. – Întrerupere a gravidității. Lat. abortus, modificat de contaminarea cu fr. avorter. – Der. (din fr.) avorta, vb.; avorton, s. m. Vezi definitia »