VÍNCI, vinciuri, s. n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. vinciglio. Vezi definitia »

RĂTĂCÍ, rătăcesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a greși direcția, a nu mai ști unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleți. ♦ intranz. A umbla de ici-colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la țintă. 2. Intranz. A pribegi, a hoinări, a colinda. ♦ Refl. A se așeza într-un loc străin; a se aciua, a se pripăși. 3. Tranz. A nu mai ști unde a fost pus sau unde se găsește cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla într-un loc unde nu se aștepta nimeni să se afle. – Din lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus). Vezi definitia »

SILNICÍ, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦ Fig. A stâlci, a poci. – Din silnic. Vezi definitia »

zaclináci s.m. (înv.) conjurat. Vezi definitia »

scurmáci, -ce, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (în forma: scârmaci) (persoană) care caută peste tot, care scotocește, care cotrobăiește; scormonici. 2. gheară de pasăre; scurmaci. Vezi definitia »