STATORNICÍRE, statorniciri, s. f. Actiunea de a (se) statornici și rezultatul ei; stabilire, fixare. – V. statornici. Vezi definitia »

DEZORIENTÁRE s. f. acțiunea de a dezorienta; descumpănire, uluire, deconcertare. ◊ pierdere a capacității individului de a-și reprezenta situația în timp și spațiu, de a identifica propria persoană sau a celorlalți. (< dezorienta) Vezi definitia »

BÚTURE s. m. v. butură. Vezi definitia »

DETARTRIZÁRE s.f. Detartrare. [După fr. détartrage]. Vezi definitia »

DEZAGLOMERÁRE s.f. Acțiunea de a dezaglomera. [< dezaglomera]. Vezi definitia »