Definita cuvantului întrema
întremá (întreméz, întremát), vb. – 1. A mișca, a agita. – 2. (Refl.) A se înzdrăveni, a se face bine. – Var. (Mold., Bucov.) întrarma. De la arm „picior”, cu pref. întru- (Pușcariu, Dacor., I, 235; DAR; Pușcariu, Lr., 358); sensul ar fi, deci, „a pune pe picioare, a scula”. Este mai puțin probabilă der. din lat. trama (Crețu 376; Tiktin). – Der. întremător, adj. (care întremează).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu întrema
NORMÁ vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă) Vezi definitia »
BALAMÁ, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic format din două piese articulate pe un ax, dintre care cel puțin una se învârtește după montare în jurul axului, spre a permite unei uși, unei ferestre, unui capac de ladă etc. să se închidă și să se deschidă prin rotire parțială; șarnieră, țâțână. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Încheieturi, articulații ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi sau a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (sau ține) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. bağlama. Vezi definitia »
spăimá, spăiméz, vb. I (înv. și reg.) a (se) înspăimânta. Vezi definitia »
MACAMÁ s.f. (Lit.) Specie literară arabă asemănătoare nuvelei, în care se folosește proza ritmată. [< germ. Makame]. Vezi definitia »
DESHĂMÁ, deshám, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Des1- + [în]hăma. Vezi definitia »