Definita cuvantului învărnici
învărnicí (învărnicésc, învărnicít), vb. – (Olt., Banat) – A înfrăți. Sb. vernik „prieten”, apropiat de văr prin etimologie populară (Pușcariu, Dacor., VII, 123; DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu învărnici
pipáci, pipáci, s.m. (reg.) mac. Vezi definitia »
întemeinicí vb. IV (înv.) a face ca un lucru să fie temeinic; a așeza pe baze solide, trainice. Vezi definitia »
tóci s. m. – Un anumit joc de cărți. Rus. točĭ vū točĭ „la fel”. Vezi definitia »
învelicí (învelicésc, învelicít), vb. – A înjura, a blasfemia. Origine incertă. După DAR, din bg. veličaja „a elogia”; însă explicația semantică nu este clară. Vezi definitia »
ÎNDELETNICÍ, îndeletnicesc, vb. IV. Refl. A se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva. – Et. nec. Cf. îndelete. Vezi definitia »