FLUX s.n. 1. Creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui. 2. (Fig.) Revărsare, creștere, șuvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulație continuă a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate într-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus]. Vezi definitia »

CAYEUX [caiö], Lucien (1864-1944), geolog francez. Întemeietorul petrografiei sedimentare. M. de onoare al Acad. Române (1936). Vezi definitia »

PÁLUX s. m. Lac incolor care se aplică pe suprafața parchetului. – Denumire comercială. Vezi definitia »

FUX s. n. scoatere a buștenilor dintr-un blocaj cu ajutorul țapinei și aducerea lor pe apă. (< germ. Fuchs) Vezi definitia »

INFLÚX s.n. Scurgere a unui curent, a unor particule. ◊ Influx nervos = propagare a excitației într-un nerv. ♦ Fluid ipotetic căruia i se atribuie oarecare efecte organice. [< fr. influx, cf. lat. influxus]. Vezi definitia »