PATENTÁT, -Ă adj. 1. care a obținut o patentă; brevetat. 2. (fig.; despre oameni și însușirile lor) notoriu, evident, patent². (< fr. patenté) Vezi definitia »

emanat, -ă,, emanați, -te s. m., s,f. (pub., peior.) persoană ajunsă în mod misterios într-o funcție importantă după revoluția din decembrie 1989. Vezi definitia »

GRADÁT, -Ă adj. 1. exprimat în grade. ◊ care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură. 2. treptat, progresiv, succesiv. 3. (și s. m.) (militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. (< grada) Vezi definitia »

înfierát, înfierátă, adj. (pop., în sintagma) cale înfierată = cale ferată. Vezi definitia »

BENZOÁT s. m. sare sau ester al acidului benzoic. (< fr. benzoate) Vezi definitia »