CIRCUÍT s. n. 1. mișcare circulară pe un drum închis. 2. traseu închis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție sportivă sau într-o călătorie turistică. (< fr. circuit, lat. circuitus) Vezi definitia »

HOLOPARAZÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Plantă lipsită de clorofilă) care trăiește parazitar pe o altă plantă, din care extrage hrana. [< fr. holoparasite]. Vezi definitia »

ZMÂNGĂLÍT, -Ă adj. v. mâzgălit. Vezi definitia »

OTOLÍT s.n. (Biol.) Numele unor mici grăunțe calcaroase care se găsesc în endolimfă și care, prin excitarea terminațiilor nervoase, determină echilibrul. [< fr. otolithe, cf. gr. ous – ureche, lithos – piatră]. Vezi definitia »

WILLEMÍT s.n. Silicat natural de zinc, de culoare albă, verde sau cafenie. [Pron. vi-. / < fr. willémite]. Vezi definitia »