pâsâíre, pâsâíri, s.f. (înv.) 1. chemare, strigare a pisicii. 2. emitere a unui zgomot șuierător și surd; fâsâire. 3. vorbire peltică. 4. suflare cu presiune a aerului printre buzele întredeschise. 5. (despre foc) mocnire. 6. (despre frunze) fâșâire. Vezi definitia »

CONTOPÍRE s.f. Acțiunea de a se contopi și rezultatul ei. [< contopi]. Vezi definitia »

PLUȘÁRE s.f. Frecare a pieilor cu un pluș pentru a se obține un luciu. [< plușa]. Vezi definitia »

UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2.. Fig. Neființă, neant. – V. uita. Vezi definitia »

Care inspira repulsie, dispret; josnic, netrebnic, mizerabil. Vezi definitia »