BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș]. Vezi definitia »

ȚĂCĂNÍT¹, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni. Vezi definitia »

KIMBERLÍT s. n. rocă eruptivă de culoare închisă, cu structură portirică, conținând uneori cristale de diamant. (< fr. kimberlite) Vezi definitia »

pârpălít, pârpălítă, adj. (pop.) 1. fript sau prăjit în pripă. 2. încălzit la foc sau la soare. 3. (fig.) zvârcolit, zbătut. 4. (fig.) frământat, chinuit, zbuciumat. 5. răsucit în așternut, întors pe o parte și pe alta. 6. pârlit. 7. dogorit. Vezi definitia »

pâșít, -ă, adj. (reg.) mocăit. Vezi definitia »