canát (canaturi), s. n. – Fiecare dintre părțile mobile ale unei uși sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă. Vezi definitia »

PLUȘÁT, -Ă, plusați, -te, adj. (Despre mobile) Tapisat cu pluș. ♦ (Despre țesături) Care are fire lungi pe una sau pe ambele fețe. – Din fr. peluché. Vezi definitia »

halát (haláturi), s. n. (Mold.) Instrumente de lucru, unelte. – Mr. hălate. Tc. alat (Șeineanu, II, 199), cf. alb. aljat, bg., sb. alat. Vezi definitia »

SUPRAETAJÁT, -Ă, supraetajați, -te, adj. (Despre construcții) Peste care s-a adăugat un etaj, ulterior construirii inițiale. [Pr.: -pra-e-] – V. supraetaja. Vezi definitia »

DIFAZÁT, -Ă, difazați, -te, adj. (Despre circuite, mașini etc. electrice) Care are două faze. – Din fr. diphasé. Vezi definitia »