Definita cuvantului învelici
învelicí (învelicésc, învelicít), vb. – A înjura, a blasfemia. Origine incertă. După DAR, din bg. veličaja „a elogia”; însă explicația semantică nu este clară.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu învelici
BERNIVÍCI s. m. pl. v. berneveci. Vezi definitia »
tinci, tinciuri, #s. n.# mortar, chit, ipsos, masă de șpăcluit. Vezi definitia »
minegóci s. n. – Urcior, tumoare a pleoapei. – Var. negoci. Origine necunoscută. Nici der. din neg (Tiktin), nici cea de la un gr. *μυνιϰόϰϰιον, în loc de μονόϰοϰϰος (Diculescu, Elementele, 478), nu par convingătoare. Numai în Banat. Vezi definitia »
răcălíci, răcălíci, s.m. (reg.) răcănel, brotăcel. Vezi definitia »
BULBUCI, s.m.pl. 1. Picãturi mari de apa de ploaie de varã, care formeazã la cãderea ploii pe sol, un fel de bule de aer. Vezi definitia »