Definita cuvantului învia
înviá (-íu, înviát), vb. – A reveni sau a readuce la viață. – Var. (înv.) învie, înviere. Mr. înviedz. Lat. vῑvĕre, pref. verbal în- (Tiktin; DAR). Rezultatul normal, înviĕre, astăzi dispărut, (apare în texte din sec. XVI-XVII), și-a schimbat conjug., ca în Banat scriare ‹ scriere (Tiktin), cf. și confuzia între curere și curare (după DAR, învia e reprezentant direct al unui lat. invῑvāre, cf. Pușcariu, Dacor., VI, 704, ipoteză ce pare inutilă). Eset cuvînt comun (ALR, I, 175); part. învis, de la conjug. primitivă, se conservă încă în Trans. de Nord (Drăganu, Dacor., II, 611). – Der. învietor, adj. (care reînvie); înviere, s. f. (acțiunea de a învia).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu învia
WÍDIA s. f. Metal dur obținut din carburi metalice (de wolfram și titan), folosit la acoperirea pieselor supuse uzurii, mai ales a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. – Din fr. widia. Vezi definitia »
ASEDIÁ vb. tr. a supune unui asediu. (< it. assediare) Vezi definitia »
LICHEFIÁ, lichefiez, vb. I. Tranz. A face să devină lichid, a trece un corp gazos în stare lichidă. ◊ Refl. Gazul metan se lichefiază. [Pr.: -fi-a] – Din fr. liquéfier. Vezi definitia »
EXFOLIÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. tr. (Metal.) A lamina în foi subțiri. [Pron. -li-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat. exfoliare, cf. fr. exfolier]. Vezi definitia »
STETOGRAFIÁ vb. I. tr. A înregistra cu stetograful mișcările toracelui. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. stéthographier]. Vezi definitia »