Definita cuvantului io
io – Formulă care precedă, în documentele și înscrisurile oficiale, numele domnitorilor Țării Românești, și apoi ai Moldovei. Ngr. ἴω, cf. sl. io, în documentele muntenești (sec. XIV). Originea sa nu este precizată cu claritate; se pare că este vorba de o abreviere de la ’Iωάννης. În rom. trebuie să se fi confundat cu io, pronunțare vulgară a lui eu, pron. pers. de pers. I sing. Fără circulație reală.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu io
RÁDIO2 I. s. n. 1. instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie și de recepție folosit în acest scop. 2. sistemul și activitatea de difuzare a programelor prin radio2 (I, 1). 3. instituție care dirijează problemele referitoare la radio2 (I, 1, 2). II. adj. inv. 1. referitor la radioreceptoare. 2. referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (I, 1). 3. referitor la radiația electromagnetică. (< fr. radio, germ. Radio) Vezi definitia »
ONOMASIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „denumire”. [Pron. -si-o-. / < fr., it. onomasio-, cf. gr. onomasia]. Vezi definitia »
BILI(O)- elem. „bilă, fiere”. (< fr., germ., engl. bili/o/-, cf. lat. bilis) Vezi definitia »
ADÍO interj. Rămas bun (pentru totdeauna), rămâi cu bine. ◊ (Substantivat) Un trist adio. ◊ Expr. A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ♦ (Ir.) S-a terminat cu..., s-a sfârșit cu... – Din it. addio, fr. adieu. Vezi definitia »
CONCHILIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „scoică”. [Pron. -li-o-. / < fr. conchylio-, cf. gr. konkhylion]. Vezi definitia »