Definita cuvantului io
io – Formulă care precedă, în documentele și înscrisurile oficiale, numele domnitorilor Țării Românești, și apoi ai Moldovei. Ngr. ἴω, cf. sl. io, în documentele muntenești (sec. XIV). Originea sa nu este precizată cu claritate; se pare că este vorba de o abreviere de la ’Iωάννης. În rom. trebuie să se fi confundat cu io, pronunțare vulgară a lui eu, pron. pers. de pers. I sing. Fără circulație reală.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu io
ENANTIO- elem. „opus, contra, invers”. (< fr. énantio-, cf. gr. enantios) Vezi definitia »
BIO- Element de compunere care exprimă ideea de „viață” și servește la formarea unor substantive ca biofizică și a unor adjective ca biobibliografic etc. [Pr.: bi-o] – Fr. bio- (<gr.). Vezi definitia »
TENSIO- elem. „tensiune”. (< fr. tensio-, cf. lat. tensio) Vezi definitia »
BAZIDIO- elem. „bazidie”. (< fr. basidio-, cf. gr. basidion, bază mică) Vezi definitia »
CRANI(O)-, -CRANÍE elem. „craniu”. (< fr. crâni/o/-, -cranie, cf. gr. kranion) Vezi definitia »