VESTÁLĂ, vestale, s. f. (La romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; p. ext. (azi livr.) femeie virtuoasă. – Din fr. vestale, lat. vestalis. Vezi definitia »

ghélă (-le), s. f. – Eșec, nereușită, fiasco, lovitură greșită la jocuri. Origine incertă. Ar putea fi în legătură cu germ. gellend „strident, nepotrivit”. Vezi definitia »

ANTRETOÁZĂ, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod. 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr-un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță. 3. Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, folosită pentru consolidarea pereților unui cazan cu abur. – Din fr. entretoise. Vezi definitia »

ACVIFÁUNĂ s. f. faună acvatică. (< acvi- + faună) Vezi definitia »

pâșpâiálă s.f. (reg.) 1. boală a vitelor și oilor (când se umflă de prea multă iarbă sau trifoi). 2. iarbă care provoacă pâșpâiala. Vezi definitia »