HĂITUÍ, hăituiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A stârni, a goni vânatul spre vânători. 2. Tranz. A goni, a mâna animalele domestice. ♦ Fig. A urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a-i face rău. 3. Tranz. A cutreiera, a străbate o regiune, un loc, urmărind pe cineva. – Din magh. hajtani. Vezi definitia »

ștempuí, ștémpui și ștempuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre minereul aurifer) a sfărâma cu ajutorul șteampului (drugului de fier). 2. a sfărâma cu ajutorul instalației mecanice. Vezi definitia »

ÎNCĂPUÍ, încăpuiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A obține, a-și procura ceva; a (se) căpui. 2. Tranz. A pune mâna pe cineva sau ceva; a prinde, a căpui. – În + căpui. Vezi definitia »

comenduí vb. IV (înv.) a comanda. Vezi definitia »

purluí, púrlui, vb. IV (reg.) 1. a-și bate joc; a batjocori. 2. a porecli. Vezi definitia »