FONÍE, s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). – Din fr. phonie. Vezi definitia »

SECHESTRÁȚIE s. f. 1. sechestrare. 2. necroză a unui os. ♦ ~ pulmonară = malformație congenitală a plămânului prin irigarea anormală a unei părți a acestuia de o arteră din aortă. (< fr. séquestration, lat. sequestratio) Vezi definitia »

SIHĂSTRÍE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstríe, sehăstríe s. f.] – Din sl. sihastirija. Vezi definitia »

SEROLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul serurilor terapeutice, specifice sau nespecifice; capitol al imunologiei care cuprinde studiul metodelor pentru punerea în evidență a anticorpilor din serul sangvin, precum și studiul antigenelor microbiene și celulare și a toxinelor. 2. Studiu de laborator care constă în analizarea modificărilor serice din cursul diferitelor boli. – Din fr. sérologie. Vezi definitia »

-MENÍE elem. meno¹-. Vezi definitia »