hat (háturi), s. n. – Ordin, decret al sultanului. Tc. hat (Șeineanu, II, 211; Lokotsch 843). Înv., ca și comp. hati-humaium, s. n. (decret imperial), din tc. hati humayun și hatișerif, s. n. (decret), din tc. hati șerif „ordin sacru”. Vezi definitia »

DISPOZÁT, -Ă, dispozați, -te, adj. (Franțuzism înv.) Dispus (să facă ceva). – V. dispoza. Vezi definitia »

ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă adj.] – V. astâmpăra. Vezi definitia »

FURÁT¹ s. n. Faptul de a fura. – V. fura. Vezi definitia »

DEZARBORÁT, -Ă adj. (Despre o navă) Căreia i s-a demontat arborada. [Et. incertă]. Vezi definitia »