răsvedí (-désc, -ít), vb. – A desluși, a clarifica. – Var. răzvedi. Sb. razvideti (Candrea). Vezi definitia »

GLODÍ, glodește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A freca, a roade, a înțepa (o parte a corpului), producând o senzație neplăcută, durere etc. – Din scr., rus. glodati. Cf. glod. Vezi definitia »

ZĂPĂDÍ, zăpădésc, vb. IV. Tranz. (Var., înv.) A înzăpezi. (din zăpadă < sl. zapadŭ = cădere; cf. bg. zapad = apus) Vezi definitia »

RĂZGÂNDÍ, răzgândesc, vb. IV. Refl. 1. A-și schimba gândul, părerea sau hotărârea, a reveni asupra unei hotărâri luate. 2. (În legătură cu „a se gândi”) A reflecta bine, a chibzui îndelung. – Răz- + gândi. Vezi definitia »

năpădí (năpădésc, năpădít), vb. – A invada, a irupe. Sl. napadati, der. de la napasti, napada (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 211; Tiktin), cf. sl. napadŭ „invazie”; bg. napadam și prăpădi. – Der. năpadă, s. f. (învazie; oprimare, atac); năpăditor, adj. (invadator); năpastă (var. năpast(i)e), s. f. (înv., impozit suplimentar, contribuție adițională, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Mihnea Vodă, în 1586; înv., nedreptate, injustiție, opresiune; nenorocire, calamitate, necaz), direct din sl. napastĭ „calamitate” (Miklosich, Lexicon, 408; Cihac, II, 211); năpăstui, vb. (a oprima; a acuza pe nedrept, a calomnia); năpăstuitor, adj. (asupritor; nedrept); năpatcă, s. f. (Mold., plasă de pescuit), din rut. napadka (Candrea, Scriban). Vezi definitia »