Definita cuvantului ipotecă
ipotécă (ipotéci), s. f. – Drept pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție. Gr. ὑποθήϰη (sec. XIX), și apoi din fr. hypothèque. – Der. (h)ipoteca, vb. (a pune ipotecă); (h)ipotecar, adj. (care are drept de ipotecă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ipotecă
TĂȘÚLCĂ, tășulci, s. f. Tașcă. – Din tășulă + suf. -că. Vezi definitia »
PRAHOVEÁNCĂ, prahovence, s. f. 1. Femeie născută și crescută în județul Prahova. ♦ Locuitoare din județul Prahova. 2. (Art.) Numele mai multor dansuri populare românești. – Prahovean + suf. -că. Vezi definitia »
prángă (-ắngi), s. f. – Funie, laț. – Var. șprangă. Tc. pranga „fiare” (Scriban), din it. spranga. În Mold. de S. Vezi definitia »
MOTORÉTĂ s. f. motocicletă ușoară, cu capacitate cilindrică mică. (< fr. motorette) Vezi definitia »
bucată, bucate s. f. (deț.) lovitură cu pumnul. Vezi definitia »