acheuleeán¹ [cheu pron. șö] (-cheu-) adj. m., pl. acheuleéni; f. acheuleeánă, pl. acheuleéne Vezi definitia »

EOLIÁN, -Ă adj. acționat de vânt; anemogen. ♦ formație ~ă = formație geologică provenind din acțiunea de transport, sedimentare sau de eroziune a vântului; harpă ~ă = instrument muzical ale cărui corzi, întinse, sunt puse în vibrație sub acțiunea vântului. (< fr. éolien) Vezi definitia »

bíldungsromán (-dungs-ro) s. n., pl. bildungsrománe Vezi definitia »

ROZACRUCIÁN, -Ă I. s. m. f. membru al unei confrerii de iluminați care exista în Germania în sec. XVII; complotist, conspirator. II. adj. referitor la rozacrucieni. (< fr. rosicrucien) Vezi definitia »

UMÁN, -Ă adj. 1. Caracteristic pentru om; privitor la om sau la omenire; omenesc. ♦ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adv.) Omenos, bun, blând. [< lat. humanus, cf. fr. humain, it. umano]. Vezi definitia »