conchístă (-te), – Cucerire. It. conquista (sec. XIX). La scriitorii din sec. XIX apare cu sensul său etimologic; astăzi, numai cu accepția de „cucerire amoroasă; persoană de la care s-au obținut favoruri”. – Der. concherant, s.m. (cuceritor), din fr. conquérant, astăzi rar; conchistador, s.m., (cucerotir), din sp. prin intermediul fr. Vezi definitia »

PENTAGRÁMĂ, pentagrame, s. f. Figură geometrică plană în formă de stea cu cinci colțuri, considerată de antici ca simbol al perfecțiunii și folosită adesea ca talisman. – Din fr. pentagramme. Vezi definitia »

nașpetă s. f. fată / femeie urâtă / care arată rău. Vezi definitia »

FÁBULĂ s. f. 1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. ◊ scurtă narațiune la care participă animale personificate. 2. subiectul, textura unei scrieri literare. ◊ povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire. (< lat. fabula) Vezi definitia »

SAFRANÍNĂ s.f. Colorant roșu sau roz-violet, folosit pentru bumbac. [< fr. safranine]. Vezi definitia »