Definita cuvantului iscăli
iscălí (iscălésc, iscălít), vb. – A semna, a-și pune numele, semnătura. Origine incertă. După Tiktin (cf. Candrea; DAR; Scriban), de la formula de acceptare juridică azŭ iskalŭ „eu vreau” (din sl. iskati, cf. isca). După Cihac, II, 149 (cf. Șeineanu, Semasiol., 15), din sl. iskaljati „a păta”, cf. bg. iskaljam „a murdări”, datorită faptului că cea mai mare parte a iscăliturilor din vechime erau doar amprente ale degetului sau pete de cerneală. Ambele explicații par posibile. – Der. iscălitură, s. f. (semnătură), din part. iscălit (sec. XVII); iscălitor, adj. (semnatar), înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iscăli
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. A se îndesi, a se face ca pâsla. – Din pâslă. Vezi definitia »
STECLÍ vb. IV v. sticli. Vezi definitia »
DILÍ, dilésc, vb. IV. (Arg.) 1. Tranz. A lovi, a bate. 2. Tranz. A fura, a șterpeli. (etim. neclară; prob. din gr. δηλέομαι (= a lovi), prin interm. țig.; se poate de asemenea pune în leg. cu țig. da-, part. dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din sl. dĕliti (= a împărți, a distribui) (cf. deli); accepția 2. se justifică fără nici o îndoială din expresia a da o lovitură; der. dileală) Vezi definitia »
INFUNDIBULI- elem. infundibul2(o)-. Vezi definitia »
PIGULÍ, pigulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. (Despre păsări) A ciuguli. 2. A lua câte puțin (dintr-un aliment). ♦ A lucra cu migală la ceva; a migăli. ♦ Fig. A fura sau a înșela cu încetul, pe nesimțite. – Et. nec. Vezi definitia »