Definita cuvantului ișlic
ișlíc (ișlíce), s. n. – Căciulă de blană sau de postav. Ișlicul din zibelină era rezervat domnitorului; ceilalți boieri îl purtau de mărimi diferite, după rangul pe care îl aveau. Pînă la urmă, la jumătatea sec. XIX, ajunsese să fie însemnul distinctiv al lăutarilor. – Var. șlic. Tc. ișlik, bașlik (Loebel 250; Roesler 593; Șeineanu, II, 229; Tiktin), cf. pol. szlyk, rus. šlik. – Der. ișlicar, s. m. (fabricant de căciuli; boier retrograd); ișlicărie, s. f. (prăvălie de căciuli).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ișlic
ușérnic, ușérnică, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj., s.m. și f.) (persoană) care umblă cerșind sau milogindu-se din casă-n casă. 2. (s.f.) femeie desfrânată. Vezi definitia »
TOCOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă relaxarea uterină și împiedică contracțiile miometrului. (< fr. tocolytique) Vezi definitia »
HERPÉTIC, -Ă adj. de natura herpesului. (< fr. herpétique) Vezi definitia »
TRIÓIC, -Ă adj. (despre plante) cu flori mascule, femele și hermafrodite pe indivizi diferiți. (< fr. trioïque) Vezi definitia »
PROZENCHIMÁTIC, -Ă adj. al prozenchimului. (< fr. prosenchymatique) Vezi definitia »