Definita cuvantului ișlic
ișlíc (ișlíce), s. n. – Căciulă de blană sau de postav. Ișlicul din zibelină era rezervat domnitorului; ceilalți boieri îl purtau de mărimi diferite, după rangul pe care îl aveau. Pînă la urmă, la jumătatea sec. XIX, ajunsese să fie însemnul distinctiv al lăutarilor. – Var. șlic. Tc. ișlik, bașlik (Loebel 250; Roesler 593; Șeineanu, II, 229; Tiktin), cf. pol. szlyk, rus. šlik. – Der. ișlicar, s. m. (fabricant de căciuli; boier retrograd); ișlicărie, s. f. (prăvălie de căciuli).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ișlic
ANTROPOLÓGIC, -Ă adj. referitor la antropologie. ♦ școală ~ă = a) școală întemeiată de Lombroso, care concepea infracțiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susține în mod eronat că viața socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei. (< fr. anthropologique) Vezi definitia »
BIOGEOGRÁFIC, -Ă, biogeografici, -ce, adj. De biogeografie. [Pr.: bi-o-ge-o-] – Din fr. biogéographique. Vezi definitia »
INTRALINGVÍSTIC, -Ă adj. Situat în interiorul limbii. [Cf. fr. intra-linguistique]. Vezi definitia »
DITIÓNIC adj. acid ~ = acid oxigenat al sulfului, rezultat prin oxidarea acidului sulfuros. (< fr. dithionique) Vezi definitia »
ONTOGÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Ontogenetic. [< fr. ontogénique]. Vezi definitia »