COMPLETITÚDINE s. f. (Log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată. – Cf. fr. complétude. Vezi definitia »

INTERPELAȚIÚNE s.f. v. interpelație. Vezi definitia »

ANTEFLEXIÚNE s.f. Flexiune în direcția înainte a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. [Pron. -xi-u-. / < fr. antéflexion]. Vezi definitia »

CONCUSIÚNE s.f. (Jur.) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pron. -si-u-. / cf. fr. concussion, lat. concussio]. Vezi definitia »

REDHIBIȚIÚNE s.f. v. redibiție. Vezi definitia »