HIPOTENSIÚNE, hipotensiuni, s. f. Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale, în stări de șoc sau la unii oameni normali; hipotonie (2). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypotension. Vezi definitia »

DERIZIÚNE s. f. luare în râs, derâdere. (< fr. dérision, lat. derisio) Vezi definitia »

INTERDICȚIÚNE s. f. v. interdicție. Vezi definitia »

EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction. Vezi definitia »

VOLIȚIÚNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition. Vezi definitia »