SOLILÓC s.n. (Liv.) Convorbire cu sine însuși; monolog. ♦ Scriere cu caracter de monolog. [Pl. -curi. / < fr. soliloque, cf. lat. solus – singur, loqui – a vorbi]. Vezi definitia »

poinóc s.n. (înv. și reg.; la plugul de lemn) cuiul fixat în grindei, de care se leagă rotila. Vezi definitia »

bijóc, s.m.; bijoácă, s.f. (reg.) mârțoagă, cal bătrân, slab. Vezi definitia »

PITRÓC, pitrocuri, s. n. 1. Numele a două varietăți de pește: a) pește de râu, negricios și gros, care trăiește în mâlul de la fundul apei (Gobio uranoscopus); b) pește care trăiește în apele râurilor limpezi (Gobio kessleri). 2. Nume generic dat peștilor mici de râu. Vezi definitia »

DIPLODÓC s. m. dinozaurian erbivor fosil, superior, de peste 2⁵ m, având capul foarte mic, cu dinți subțiri și mici, cu gâtul și coada foarte lungi. (< fr. diplodocus) Vezi definitia »