Definita cuvantului isteț
istéț (isteáță), adj. – Ager la minte, deștept, iscusit, priceput. Sl. istĭcĭ „inculpat”, cf. bg. istec „reclamant”, rus. istec „creditor” (Tiktin; DAR; Pușcariu, Lr., 358); pentru evoluția semantică, cf. hoț. Der. din sl. istŭ „sigur” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 271; Cihac, II, 151), pare mai puțin probabilă. – Der. isteție (var. istețime, înv., istețeală, isteciume), s. f. (iscusință, agerime); isteți, vb. (a deveni isteț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu isteț
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț. Vezi definitia »
PLOPOVẮȚ s. n. (Reg.) Un fel de mreajă ai cărei ochi, împletiți cu lațuri, se strâng când intră peștele înăuntru. – Et. nec. Vezi definitia »
SÂNÉȚ s. n. v. sâneață. Vezi definitia »
CUIÚȚ, cuiuțe, s. n. (Reg.) Cuișor (1). [Pr.: cu-iuț] – Cui + suf. -uț. Vezi definitia »
ALBÉȚ, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj., s. n. (Reg.) 1. Adj. Albineț. 2. S. n. Alburn. – Alb + suf. -eț. Vezi definitia »