Definita cuvantului istorie
istórie (istórii), s. f. – 1. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc. – 2. Poveste, relatare. – 3. Conflict, încurcătură, necaz. – 4. Organ genital. – Mr. isturie. Lat. historia sau gr. ἰρτορία (sec. XVII). Accentul istorie, înv., se aude actualmente numai pentru sensurile 3 și 4. – Der. istorioară, s. f. (anecdotă, povestire distractivă, banc); istornic, adj. (istoric), sec. XVIII, înv.; istoric, adj., din fr. historique; istoricesc, adj. (istoric), sec. XVII, înv.; istoric, s. m. (specialist în istorie), din lat. historicus, sec. XVII; istorisi (var. rară istori), vb. (a povesti, a relata), din gr. ἰρτορῶ, ἰρτορίσω; istoriograf, s. m. (cronicar, istoric), din gr. ἰρτοριόγραφος (sec. XVIII); istoriografie, s. f. (știință auxiliară istoriei care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor și operelor istorice); preistorie, s. f., din fr. préhistoire; preistoric, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu istorie
EMPATÍE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy. Vezi definitia »
SPEOBIOLOGÍE s. f. știință care studiază viețuitoarele din peșteri. (< speo- + biologie) Vezi definitia »
HĂLĂGÍE s. f. V. gălăgie. Vezi definitia »
PARHELÍE s.f. (Met.) Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase (colorate) în jurul Soarelui ca urmare a reflectării luminii solare în acele de gheață din atmosferă. [Gen. -iei. / < fr. parhélie, cf. gr. para – alături, helios – soare]. Vezi definitia »
ghenárie s. m. – Ianuarie. – Var. g(h)en(u)ar(ie). Mr. g’inar. Sl. genarii, din ngr. γενάρης (Cihac, II, 119). În locuit modern de ianuarie, din lat. ianuarius. Vezi definitia »