NĂZBÚTIE s. f. v. năzbâtie. Vezi definitia »

ELECTROFOTOGRAFÍE s. f. 1. procedeu de obținere a fotografiilor prin efectul fotoelectric al luminii. 2. copiere a materialelor tipărite, în scopul multiplicării rapide. (< fr. électrophotographie) Vezi definitia »

VENTRICULOTOMÍE s.f. (Med.) 1. Deschidere chirurgicală a unui ventricul cerebral. 2. Deschidere chirurgicală a unui ventricul al inimii pentru a repara o malformație congenitală sau dobândită. [Gen. -iei. / < fr. ventriculotomie, cf. lat. ventriculus – ventricul, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

TRANSPOZÍȚIE s. f. 1. transpunere. 2. (mat.) permutare în care toate elementele, în afară de două (care se schimbă unul cu celălalt), rămân neschimbate. 3. (chim.) schimbare a poziției unor atomi sau radicali dintr-o moleculă organică pentru a forma un izomer. 4. (muz.) transcriere sau executare a unei compoziții în altă tonalitate decât cea inițială. 5. (biol.) mișcare a unei gene dintr-un set cromozomial sau dintr-un cromozom în altul. 6. problemă enigmistică, în schimbarea poziției părților componente ale unei șarade din a căror însumare inversă trebuie să rezulte un cuvânt nou. (< fr. transposition) Vezi definitia »

HIPOTEHNÍE s.f. Disciplină care are ca obiect creșterea și exploatarea calului. [Gen. -iei. / < fr. hippotechnie]. Vezi definitia »