Definita cuvantului noimă
NÓIMĂ, noime, s. f. 1. Înțeles, sens, conținut (al unui cuvânt sau enunț); rost. ◊ Loc. adj. și adv. Cu noimă = logic, cu judecată; înțelept, cuminte. Fără (nici o) noimă = fără sens, fără judecată; prostesc, absurd. ◊ Expr. A nu avea (nici o) noimă = a fi fără sens, absurd. 2. (Pop.) Menire, țel, scop; motiv, cauză. 3. (Rar) Simbol, convenție. – Din ngr. nóima.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu noimă
pișpirícă, pișpiríci, s.m. și f. 1. (pop. și fam.) persoană mică (de statură) slabă, prizărită sau neînsemnată. 2. (reg.) pietricică plată aruncată de copii pe suprafața apei, cu salturi numeroase; pițârig. Vezi definitia »
APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară, vizibilă și adeseori înșelătoare a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen. ◊ Loc. adv. În aparență = judecând după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. – Fr. apparence (lat. lit. apparentia). Vezi definitia »
ȚĂRIȘOÁRĂ, țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. – Țară + suf. -ișoară. Vezi definitia »
zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli Vezi definitia »
HECÁTOMBĂ s. f. 1. (ant.) sacrificiu religios de o sută de animale. ◊ sărbătoarea când se făceau asemenea sacrificii. 2. măcel, masacru; grămadă de cadavre. 3. (fig.) mare număr de respinși la un concurs, la un examen. (< fr. hécatombe) Vezi definitia »