Definita cuvantului iudă
iúdă (iúde), s. f. – 1. Cămătar. – 2. Om trădător, fățarnic, prefăcut. – 3. Om fără milă. – 4. Duh rău. – 5. (Arg.) Agent, curcan. – 6. Vînt. – 7. Copaci doborîți de vînt. De la Iuda (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 184; DAR). Cihac, II, 152, explică sensul 7 din sl. judŭ „membru”, care nu pare clar. Ar putea fi mai curînd o extindere a sensului 6, care se explică, la rîndul lui, printr-o confuzie cu iugă, s. f. (vînt de sud), din bg., sb. jug. – Der. iudalîc, s. n. (Arg., trădare; misiunea agentului de poliție); iudi, vb. (a ademeni, a seduce, a face să păcătuiască), cf. Iordan, BL, IX, 65 (după DAR, în legătură cu rut. juditi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iudă
LIZOZÍMĂ, lizozime, s. f. Proteină cristalizabilă prezentă în salivă, în lacrimi și în albușul de ou, cu puternică activitate enzimatică asupra unor germeni patogeni. – Din fr. lysozyme. Vezi definitia »
BIIODÚRĂ s.f. Sare care conține două molecule de iod. [< fr. biiodure]. Vezi definitia »
NOVÉLĂ2 s. f. v. nuvelă. Vezi definitia »
PARATIFLÍTĂ s.f. Flegmon al țesutului celular al fosei iliace. [< fr. paratyphlite]. Vezi definitia »
BURTIÉRĂ, burtiere, s. f. Corset care strânge burta și șoldurile. [Pr.: -ti-e-] – Din burtă + suf. -ieră. Vezi definitia »