Definita cuvantului iute
iúte adj. – 1. Picant, cu gust înțepător. – 2. Puternic, tare. – 3. Violent, coleric, furios, impetuos. – 4. Dibaci, descurcăreț, agil. – 5. Care acționează repede, prompt. – 6. Care aleargă repede. – Megl. l’ut. Sl. ljutŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 356; Cihac, II, 152; Tiktin; Conev 93; DAR), cf. bg., sb. ljut, pol. luto, rus. ljutĭ, cu sensurile similare rom. – Der. iutac, adj. (rapid, descurcăreț); iuțar, s. m. (ciupercă, Lactarius piperatus); iuți, vb. (a deveni picant sau înțepător; a irita; a accelera, a grăbi; refl., a se înfuria); iuțeală, s. f. (gust picant; rapiditate; viteză; violență); iuțime, s. f. (gust picant, rapiditate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iute
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis. Vezi definitia »
CURSIVITÁTE s. f. Caracterul curgător, fluent al vorbirii, al scrierii, al formării ideilor. – Cursiv + suf. -itate. Vezi definitia »
CAPACITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi încăpător. ◊ întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conține; volum al unui recipient. 2. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva. 3. calitate a celui care este capabil să înțeleagă sau să facă ceva. ◊ om destoinic, priceput; învățat, savant. 4. (în trecut) examen pentru obținerea titlului de profesor secundar. 5. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operație, de a produce un efect, de a suferi o transformare. 6. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic. 7. (jur.) drept, putere legală de a face un act. 8. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârșitul a opt clase elementare. (< fr. capacité, lat. capacitas) Vezi definitia »
LITERALMÉNTE adv. Exact, așa cum s-a spus; cu totul. [Cf. fr. littéralement]. Vezi definitia »
ARHÓNTE, arhonți, s. m. (În antichitate) Titlu acordat magistraților care conduceau republica ateniană. – Fr. archonte (lat. lit. archon, -ntis). Vezi definitia »