Definita cuvantului izbucni
izbucní (izbucnésc, izbucnít), vb. – 1. A se porni, brusc și cu putere. – 2. A izvorî, a țîșni. – 3. A bufni în, a pufni în. – Var. sbucni, sbugni. Bg. izbuchnuvam (DAR), care pare de origine expresivă, cf. pocni, bufni, și ngr. μπουχτίζω, rus. buchnutĭ, sb., cr. buknuti. Ultima var. pare specializată cu sensul de „a o rupe la fugă”, poate prin încrucișare cu sbughi. După Miklosich, Slaw. Elem., 16, din sl. buchnoti. – Der. postverbal izbuc, s. n. (Trans., izvor, fîntînă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu izbucni
docăní (-nésc, -ít), vb. – A pisa, a insista, a deranja. – Var. docăi. Creație expresivă, cf. tocăni, bocăni. În Olt. și Munt. Vezi definitia »
pogrăzní, pogrăznésc, vb. IV refl. (înv.) a se cufunda în apă; a se îneca în apă. Vezi definitia »
MECANI- v. mecano-. Vezi definitia »
LENÍ, lenesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se lenevi. – Slav (v. sl. lĕniti). Vezi definitia »
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2. Vezi definitia »