Definita cuvantului izgoni
izgoní (izgonésc, izgonít), vb. – 1. A alunga, a goni. – 2. A speria, a sili pe cineva să plece, a surghiuni. – Mr. azgunescu, azgunire. Sl. izgoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Tiktin; Conev 99), cf. bg. izgonjam, sb. izgoniti „a vîna”. – Der. izgon, s. n. (detașament), înv., deverbal; izgoană, s. f. (surghiun), înv.; izgonitor, adj. (care surghiunește); izgnanie, s. f. (înv., surghiun), din sl. izgnije. – Din rom. provine mag. izgána (Edelspacher 15). cf. goni.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu izgoni
PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte. Vezi definitia »
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec. Vezi definitia »
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. (Rar) A se transforma în broboane. – Din în- + broboană. Vezi definitia »
tăngăní vb. IV (reg.) a suna un clopot, o talangă. Vezi definitia »
ADOPȚIÉNI s. m. pl. membri, adepți ai adopțianismului. (< fr. adoptiens) Vezi definitia »