CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din ngr. kanonárhis. Vezi definitia »

NOMÁRH s. m. guvernator al unei nome². (< fr. nomarque) Vezi definitia »

-ÁRH, -ARHÍE elem. „conducător, șef”, „putere, autoritate”. (< fr. -arque, -archie, cf. gr. archein, a conduce) Vezi definitia »

EXÁRH s.m. 1. Titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul roman de răsărit, care guvernau provinciile din Italia, din Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. Căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ♦ Organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă. [Pron. eg-zarh. / cf. fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarchos – șef]. Vezi definitia »

EXILÁRH, exilarhi, s. m. Șeful politic al evreilor aflați în captivitatea babilonică. – Din fr. exilarque. Vezi definitia »