Definita cuvantului izmană
izmánă (izméne), s. f. – Indispensabili. – Mr. zmeană, megl. izmeani. Sl. izmĕna „schimb” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 144; Tiktin; Conev 83 și 99; Densusianu, GS, II, 316; DAR); pentru semantism, cf. it. mutande, rom. schimburi. Cf. primeni. Sing. este rar. – Der. izmeni, vb. (a schimba, a altera; refl., a se schimba, a se înrăutăți; refl., a face nazuri, a se răsfăța), din sl. izmĕniti „a schimba”; izmeneală (var. înv. izmenitură), s. f. (moft, afectare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu izmană
șuvéică, șuvéici, s.f. (reg.) fâșie de arătură. Vezi definitia »
ARHIDIOCÉZĂ s.f. Dioceză în fruntea căreia se află un arhiepiscop; arhiepiscopie. [< fr. archidiocèse, cf. lat. med. archidioecesis]. Vezi definitia »
matroană, matroane s. f. 1. (peior.) femeie în vârstă și grasă. 2. proprietara unui bordel. Vezi definitia »
CATOGENÉZĂ s. f. formare a rocilor sedimentare, ale căror particule s-au deplasat, în faza de depunere, sub acțiunea gravitației. (< fr. catogenèse) Vezi definitia »
HAVÉZĂ s. f. mașină de havat. (< fr. haveuse) Vezi definitia »