Definita cuvantului izvor
izvór (-óare), s. n. – 1. Fîntînă, apă subterană care țîșnește. – 2. Pîrîu. – 3. Origine, început, obîrșie, proveniență. – 4. Sursă, document original. – 5. (Arg.) Apă de colonie. – Mr., megl. izvor. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izvorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; Tiktin; DAR). – Der. izvorî, vb. (a țîșni apa din pămînt; a proveni; a se arăta), cf. sl. izvirati.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu izvor
MÂGLISITÓR, -OÁRE, mâglisitori, -oare, adj. (Reg.) Înșelător, amăgitor; lingușitor. – Mâglisi + suf. -tor. Vezi definitia »
BAZIDIOSPÓR s.m. (Bot.) Spor al bazidiomicetelor, produs de bazidii. [Pron. -di-o-. / < fr. basidiospore]. Vezi definitia »
INSCRIPTÓR s. n. organ al unei mașini de calculat care introduce cifrele înainte de calcul. (< fr. inscripteur) Vezi definitia »
manacator de mucles Vezi definitia »
PISCUȘÓR, piscușoare, s. n. (Rar) Pisculeț. – Pisc2 + suf. -ușor. Vezi definitia »